Parerea mea despre "Ora de dirigentie..."...

Nu despre articol, care iese un pic din tiparele mele obisnuite, ci despre ce s-a incercat, reusit si observat in cadrul acestei ore...
Punct personal: nu am avut probleme sa vorbesc, ba chiar am avut cele mai putine emotii de cand ma stiu vorbind in fata unor necunoscuti.
Si asta a fost partea pozitiva, din partea mea...
Punctul de vedere asupra celorlalti:
1) Dooamna Diriginta - MULTUMIRI!!!! Ati facut acest lucru posibil iar asta a dovedit mai multa implicare benevola (apropos de voluntariat) din partea unui cadru didactic decat am auzit si vazut eu pana acum, inafara de profesorii de biologie care lucreaza cu elevii pentru "Sanitarii Priceputi" si, din cate mi-am dat eu seama, e mai mult pentru imaginea lor decat pentru purul beneficiu al elevilor, scolii si comunitatii. Ma conving eu vineri...
2) Theo - colega de la Crucea Rosie si eleva in acea clasa... sper sa nu o blaglosloveasca colegii ca ne-a adus acolo si ca i-am plictisit, poate enervat (da, Doamne!) sau, minune, chiar interesat...
3) Raluca Parvu - colega de la Crucea Rosie care a avut placerea si vointa de a ma sustine, fie si moral prin a fi acolo si gata sa raspunda sau sa intervina la orice ar fi fost necesar. Multumesc!
4) Elevii... well, au fost un esantion foarte reprezentativ a ceea ce se face si nu se face despre promovarea sanatatii in scoli, comunitati, familie... despre ceea ce inseamna pana la urma putere de gandire, civilizatie, evolutie... Au avut trei intrebari: 1) De ce suntem "din nefericire" voluntari ai Crucii Rosii; 2) Cum adica "au toti cancer"? 3) De ce nu prea e bine sa mentionam ca medici ca suntem si voluntari la Crucea Rosie la angajare. Daca am ratat vre-una, imi cer scuze... insa nu imi aduc aminte de altele...
Am vazut si oameni ce pareau interesati, am vazut si oameni care erau evident plictisiti si unii, majoritatea, indiferenti...
Noi am incercat sa le prezentam lucrurile in mare, din cat mai multe ramuri si programe, sa ii provocam un pic sa gandeasca sau sa se gandeasca la altii si la sanatatea lor, sa realizeze ce inseamna pana la urma sa vrei, sa ia nevoie de ajutor si sa nu ti-l dea nimeni...
Nu stiu cum sa ma exprim... poate pe parcurs mi se vor aseza ideile mai bine... insa ceea ce am constatat este ca lipsa de informare sau interes este mare; ca unii prefera sa asculte si sa fie voluntari doar in mintea lor, sperand ca poate altii vor face ceva in locul lor...
Nu merge asa... e clar ca daca vrei sa ajungi la ei, trebuie sa-i sperii... iar realitatea este destul de terifianta, asa ca degeaba incerc eu sa le spun lucruri pozitive, daca ei nu iau atitudine si fac ceva doar pentru acele mici "atentii" sau profituri personale...
E clar ca incercarea de aprezenta lucrurile la modul general, de a le da doar o imagine globala, fara detaliile defectelor de structura nu functioneza...
Am incercat sa pun accentul pe ideea de voluntar, care nu trebuie facuta neaparat in cadrul Crucii Rosii... daca vrei sa faci o fapta buna, voluntara, de promovare a sanatatii, mai intai ai grija de corpul si sanatatea ta si apoi ofera-le altora sfaturi sau imboldul de a fi ca tine. Si asta este voluntariat.
Ma surprind ca nu sunt acid, insa nu am de ce... Sunt resemnat... eu am facut primul pas iar acum astept provocarea... Oare as fi avut mai mult succes daca le vorbeam despre bolile cu transmitere sexuala? Sau despre mamele minore? Stiu si eu?...
Ideea este ca realitatea e crunta, iar multe incep de la varste fragede... daca nu se face nimic acum, mai tarziu va fi inutil... A preveni este mai bine decat a trata... numai ca din prevenire nu face nimeni prea multi bani... ca apa si sapunul sunt destul de ieftine iar sa gandesti nu te costa nimic.