Bacovia a scris aceste versuri (pentru cei care nu stiu sau nu vor sa stie).... Insa pentru mine, aceste versuri nu au reprezentat decat o provocare... o incercare de a demonstra ca nu toti suntem sortiti pieirii, innecarii in neant...
Din nefericire, ieri am fost intr-o... misiune prin liceul Caragiale... fostul meu liceu si sursa celor mai buni 4 ani din viata mea...
Oh... my ... fucking ... God!!!!!!! Ce mama naibii s-a intamplat cu liceul ala?
La o prima evaluare... gardienii au ramas la fel de prosti (stiu ca e un cuvant prea bland pentru ei, insa sper sa mai intru in liceul ala, eventual ca profesor... pazea, idiotilor!)... si lasa sa intre pe oricine nu apartine de liceu insa ei il cunosc sau le e prea frica sa-l opreasca insa pe mine, membru al Crucii Rosii, m-au legitimat si mi-au oprit buletinul la poarta... plus ca niste oameni de serviciu s-au gasit sa faca niste comentarii total nelalocul lor la adresa mea... pentru acestia, recomand auditia versiunii necenzurate a melodiei "De ziua ta" de la Parazitii...
Apoi am intrat in liceu... fara efort, clasificarea elevilor s-a facut asa: 45% manelisti... 45% emo-kids... 5% plain stupid si 5%... oameni, cu adevarat oameni, inteligenti, oameni care chiar spera ceva de la viata si vor sa ajunga undeva...
Trist dar adevarat...
7 ani au trecut de cand am pasit ultima data pe acele coridoare... 7 ani... si totul pare atat de schimbat, de strain si, de ce nu... de agravat spre prostie!
Am obtinut ceva... am incercat ceva si, pentru prima data am reusit sa realizez ceva pentru altii... iar asta sper sa continue...
Incerc... si nu ma voi opri din a incerca si, fara tagada, din a reusi a le asigura copiilor mei un viitor demn de ei, de renumele lor... un viitor in care sa poata spera in mai bine, in realizari si in indeplinirea viselor!
Revenind la liceu... paznicilor, daca nu va veti revizui atitudinea repede, mai aveti exact doi ani si 5 luni de lucrat acolo... chiar mai putin... dupa asta, pa! Va zbor de acolo intr-o secunda!
Elevi ai Colegiului National I.L.Caragiale Ploiesti: tata a invatat acolo si a ramas in istoria liceului... eu am invatat acolo si am ramas in istoria liceului... var'miu a invatat acolo si a ramas in istoria liceului... fiti siguri ca daca planul meu va functiona, nu numai ca voi reusi sa revin in forta in istoria liceului, dar voi reusi, probabil cu ceva eforturi, sa va deschid ochii asupra realitatii...
Voi credeti ca ceea ce vedeti la televizor sau pe net e realitate? Copilasi tembeli, mie mi-au murit oameni in brate! Am vazut moartea cu ochii! Credeti-ma... manelisti si emo-kids, daca nu deschideti ochii si nu stimulati sarmanul neuron singuratic din capul vostru, nu veti ajunge nici macar sa fiti mentionati intr-un catastif un de scrie :"Aici odihnesc urmatorii, ingropati prin mila publicului..."
Trezirea! Ca vine furtuna si voi nu aveti nici macar umbrele, ce sa mai zic de adapost!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Ce sa zic? La mine au trecut doar 4 ani de cand am plecat de acolo si nu m-as mai intoarce niciodata in viata mea...daca ai fost dezamagit, du-te in LMV caci acolo ai sa fii total scarbit. Am constat ceva: ca elevii sunt mai de bun simt, mai inteligenti si mai deschisi in licee mici. Acum invat in Mihail Cantacuzino in Sinaia si sunt tare mandra de liceul meu. Sincer, acolo sunt OAMENI! si aici vorbesc si de colegi si de profesori. Pentru mine, fiecare zi cu ei e o binecuvantare!!!Treci si pe la noi!!!
Sincer, LMV-ul nu mi-aplavut niciodata... nu stiu de ce...
Chiar voiam sa te sfatuiesc sa treci si prin CNMV, dar vad ca Aiana si-a exprimat deja parerea aceasta. Dupa 7 ani de invatat acolo, ajungi imun la anumite lucruri.
Trimiteți un comentariu